Pamfil Șeicaru (18 aprilie 1894, Buzău – 21 octombrie 1980, München) a fost un ziarist român, director al ziarului „Curentul”. Este considerat a fi cel mai important gazetar român dintre cele două Războaie Mondiale. În egală măsură, însă, este și cel mai controversat om de presă al perioadei, cu unele interesante ecouri și mult după aceea…

Șeicaru a făcut studii juridice, obținând licența în Drept. A luat parte ca ofițer la operațiunile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată și decorat de Regele Ferdinand I cu ordinul Mihai Viteazul în grad de cavaler pentrul eroismul dovedit  pe frontul de la Mărășești. A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933. Ziarist de mare talent, a fost inițial director al ziarului „Bucovina” (Cernăuți) și a participat la editarea revistei „Gândirea”.

În 1928, înființează ziarul „Curentul”, cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, pe care l-a condus până la plecarea sa din țară în 1944. „Mă numesc Pamfil Șeicaru, născut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiană în aprilie 1918, după ce am fost demobilizat și de atunci am continuat să fiu comentator al evenimentelor politice interne și externe, colaborând succesiv la diverse ziare și reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca șef-redactor, proprietar fiind inginer Titus Enacovici. Articolul de fond era semnat de mine. În anul 1924, am fost ales președinte al Sindicatului ziariștilor. În 1927, am demisionat de la ziarul Cuvântul și am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societăți anonime, unde am funcționat ca director și redactor-șef… Din ianuarie 1927 și până la 9 august 1944, când am plecat din țară, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul țării…”

În 1939, a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea frontierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „Anglia trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări”. Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939, a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp.

mai mult la :  /www.bucatarescu.ro/