Grădinile de vară, descrise de Pamfil Șeicaru într-un text intitulat „Bună seara, Românie Mare!”, publicat în revista Hiena, 1922.

“[…] Morții aceștia furnică, pe unii îi târăsc automobilele, ceeace nu-i împiedică să fie dintre acei ce se târăsc mai bine.
Îi văd cum fură și cum mint, cum tremură și clănțănesc, cum nu mai cred nimic și cum se învestmântă cu toate credințele.
Între norii cerului numai unii sunt furtunoși, între roadele lumii numai unele sunt viermănoase.
Tu însă, Românie Mare, ești toată coaptă nu ca un măr domnesc, ci ca o bubă uriașă. Idealul a sburat din tine, cum sboară sufletul de pe buzele unui muribund.
De pe urma morților a rămas în loc de doliu, o gloată care se îmbulzește la afaceri, la permise și la grădini fără flori și fără copaci.
Numai tu ai astfel de grădini. […]”